O strângere de mână puternică într-o dimineață însorită de octombrie face, oricând, infinit mai mult decât orice exclusivitate legată de fotbal. Numiți-o cum vreți, însă asta a fost senzația resimțită după ce am făcut cunoștință cu Alina Dumitru. 1,65 metri înălțime și 48 de kilograme, în termenii performanței. Bun-simț și modestie, în traducere liberă. Primul kimono, la 5 ani
Dincolo de jigniri, de scandal între acționari sau de violențe între suporteri, fotbalul, prin Marius Niculae, a găsit o supapă prin care să exprime și altfel bucuria unui derby. Fost campion național la judo, atacantul lui Dinamo nu a uitat niciodată de unde a plecat. Adică din sala de sport a Parcului Sportiv, înghesuită de amintiri și uitată de vremuri, unde tatăl său l-a îmbrăcat în kimono la 5 ani. Crimă și pedeapsă pentru medalia olimpică
„De ce faci poze aparatelor ăstora? Sunt vechi, sunt de când veneam eu aici“, l-a tachinat „Săgeată“ pe fotoreporterul ProSport, care testa luminozitatea ineditului decor. Dacă aparatul de fotografiat ar fi avut în dotare și termometru, atunci poate că am fi decis să facem ședința foto afară, unde soarele era stăpân. Alina încearcă o explicație la nedumerirea reporterului. „Așa e la noi, la judo. Iarna e foarte frig, iar vara ne sufocăm! Dacă avem noroc, primim și o aerotermă care mai încălzește un pic aerul, însă, atunci când e cald, e crimă și pedeapsă!“. Alina vorbește atât de natural, încât pare că medalia de aur de la Beijing n-ar fi fost posibilă fără asemenea sacrificii de evitat. Un adevăr la fel de crud precum puștiul care se încălzește într-un colț cu antrenorul Ion Năstăilă, în speranța că, peste ani, le va călca pe urme inediților oaspeți. Respectul, mai presus de orice
Echiparea nu a durat mult, s-a trecut repede la treabă. Marius avea antrenament fizic cu tatăl său, iar Alina se grăbea la repetițiile pentru „Dansez pentru tine“. „Săgeată“ își aranjează centura neagră și se luptă cu kimonoul, rămas mic. Hainele albe îi vin bine, de fapt el e bine. „Ce vremuri, n-o să le uit niciodată!“, șoptește vizibil emoționat atacantul-judoka. Se exersează salutul, iar aparatul de fotografiat e singurul care sparge sacadat liniștea rece a încăperii. În judo, spre deosebire de fotbal, respectul înseamnă totul. Urmează alte câteva fotografii, după care ședința se încheie. Marius, adică Dinamo, și Alina, adică Steaua, s-au salutat și s-au felicitat fiecare pentru efortul depus. Așa cum ar trebui să fie și sâmbătă seară. Indiferent de scor, indiferent de rivalitatea de o viață! Aproape de ippon!
La un moment dat, în timpul ședinței foto, Alina Dumitru a încercat un procedeu numit ippon seoi nage. „Atenție, atenție, sunt mai greu decât tine! Să nu te accidentezi!“, i-a transmis Marius, abia abținându-se să nu râdă. La final, fostul judoka a comentat: „M-a atacat o doamnă, deci nu aveam cum să ripostez! N-o s-o fac niciodată!“.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER